Timp de 2,5 milioane de ani, oamenii s-au hrănit adunând plante şi vânând animale care evoluau fără ajutor din partea oamenilor. Strămoşii noştri din preistorie culegeau smochine şi vânai oi fără să decidă unde prind smochinii rădăcină şi unde se bombonesc oile. Oamenii erau statornici locului, dar şi dacă migrau, îşi păstrau obiceiurile de origine.

Revoluţia Agricolă avea să schimbe asta: oamenii raţionali au început să cultive plante şi să le ude, smulgeau rădăcinile sterpe şi mânau olie către păşuni mai bune.

Toate astea pentru mai multe fructe, mai multă carne, mai multă viaţă. Asta a fost Revoluţia Agricolă. Pare greu de crezut dar, la această oră, când omenirea pare să fie supusa viruşilor inteligenţi, oamenii se hrănesc în proporţie de 90% tot cu resursele descoperite cu circa 8-9 mii de ani înaintea Erei Noastre.

Nicio plantă şi niciun animal demne de a fi luate în seamă nu au fost descoperite şi domesticite în ultimii 2000 de ani. Dacă acceptăm că avem minţile vânătorilor-culegători care au apărut cu peste 100 de mii de ani în urmă, bucătăria este cea a vechilor agricultori, vechi de numai 10 mii de ani.

Credem, coordonat, că Revoluţia Agricolă a fost un mare pas înainte. Ar trebui să fie povestea unui progres alimentat de puterea minţii, datorită căreia, încet-încet, oamenii deprindeau capacitatea de a descifra secretele naturii. Dar oare este într-adevăr aşa?

Există izvoare de istorie care atestă faptul că unii oameni au abandonat spiritul vânătorilor culegători, mai aventurier, pentru a adopta viaţa îndestulată şi lejeră a noilor agricultori. Dar asta este o simplă fantezie, rod al imaginaţiei noastre.

Nu există nicio dovadă că oamenii au devenit mai inteligenţi cu trecerea timpului. Vânătorii culegărori cunoşteau secretele naturii cu mult înainte de Revoluţia Agricolă, fie şi numai pentru că supravieţuirea lor depindea de cunoaşterea intimă a vieţii animalelor şi de culegerea oportună a plantelor. Nu atacau animalele pe care nu le puteau doborî şi nu mâncau plante otrăvitoare, decât accidental.

Revoluţia Agricolă a făcut viaţa oamenilor mai dificilă şi lipsită de farmec. Vânătorii Culegărori îşi duceau existenţa într-un ritm mai susţinut iar pericolele la care se expuneau le consolidau anticorpii, intraţi în ADN-ul uman. Pe durata primilor 150 de mii de ani de viaţă, vânătorii culegători erau mai puţin amininţaţi de boli decât agricultorii din ultimii 10 mii de ani, chiar dacă medicina a făcut progrese numai în ultimii 2 mii de ani. Odată cu relaxarea aparentă a vieţii bazate pe agricultura modenă, stilul de viaţă al oamenilor, leneviţi, s-a schimbat radical.

Revoluţia Agricpolă a sporit cantitatea de hrană dar surplusul nu se transpunea într-o dietă mai bună. Unii beneficiau de mai mult timp liber fără să ştie neapărat ce să şi facă în acele momente libere.

Dar Revoluţia Agricolă a determinat explozia populaţiei globale şi apariţia primelor elite răsfăţate. Agricultorul de rând muncea acum mai mult decât vânătorul-culegător şi avea o dietă mai proastă.Revoluţia Agricolă pare să fi fost cea mai mare păcăleală din istorie, chiar dacă tocmai ei îi datorăm existenţa.

Şi nu regii, nici preoţii, negustorii sau învăţaţii vremii sunt responsabili de asta. Vina o poarta o mână de plante, ca grâul, orezul, cartofii sau usturoiul, care l-au domesticit de fapt pe Homo Sapines.

Post Scriptum: puteţi să vizualizaţi lunga serie de întâmplări căreia i se datorează, practic, existenţa fiecăruia dintre noi? Dacă mama ar fi avut o zi mai proastă la serviciu ÎN ACEA ZI, sau dacă pur şi simplu tata ar fi întârziat nepermis acasă, dacă părinţii lor, ai părinţilor noştri, ar fi întâlnit în tinereţea lor o altă mare dragoste, şi tot aşa mai departe. Dacă fie şi numai o verigă din acest lanţ nu s-ar fi potrivit, această poveste şi-ar fi imaginat-o acum altcineva în locul meu şi, probabil altfel. Sau nu şi-ar fi imaginat-o nimeni, niciodată…