O criză nu vine niciodată anunțată. Nu sună la interfon și nici nu bate niciodată la ușă să-și anunțe sosirea, ci doar își face singură loc, ex abrupto, cum ar zice o expresie latinească, notează site-ul wall-street.
Anul acesta, aproape fiecare activ din România a simțit că se află la volanul unei pe un carosabil umed, cu ceață, şi doar un ștergător mai funcționează, iar lichidul de parbriz s-a terminat.
Angajaţi care caută un loc de muncă la modul convingător sunt puţini, oamenii preferă în general să se lamenteze în aşteptarea unui miracol. Dar cei care merg la interviuri pentru angajare trebuie să stăpânească deopotrivă adaptabilitatea şi flexibilitatea şi să lase acasă agresivitatea.
Candidații care merg la interviu trebuie să aibă abilități ce țin de managementul schimbării. Toate organizațiile trec în momentul acesta prin schimbări. Reziliența și managementul schimbării sunt critice. Acestea sunt primele lucruri esențiale, dincolo de experiență, limbi străine și competențe tehnice, spune Leonard Rizoiu, expert HR și managing partener la Viitorul Meu. Mai bine spus al vostru, al celor care ţineţi aprinsă flacăra speranţei.Specialistul a declarat, pentru wall-street.ro, că un alt element esențial de care este nevoie în câmpul muncii este creativitatea, o abilitate care nu e necesară doar în realizarea unor campanii de marketing și publicitate, ci una care presupune găsirea unor soluții rapide care să fie adaptate la profilul unei companii.
Din păcate pentru tinerii candidaţi, creativitatea se obţine exclusiv prin lărgirea orizonturilor cunoaşterii şi asta se atinge numai prin lecturi complexe, ale unor domenii sau sectoare ne-explorate anterior. A citi la infinit acelaşi gen de proză, tehnică sau beletristică este la fel cu jocul repetat obsesiv pe calculator: ajută la perfecţionarea unuia şi mereu aceluiaşi domeniu. Iar asta nu ajută.
Din nou fac o inserţie personală în acest comentariu: zecile de generaţii de studenţi venite la practică de specialitate la Radio Timişoara sau în proiectele Europene Youth 4 Media, la care particip constant, mă întreabă de unde ştiu atâtea lucruri şi cum pot aplica aproape instantaneu soluţii practice unor situaţii neaşteptate. Este vorba despre lectură, dar, din păcate, vorbim mereu doar de cărţile pe care le citesc eu. Tinerii, şi mă refer la generaţiile eşalonate din 2009 încoace, an de an, tinerii au pierdut deprinderea de a citi, dacă au avut-o vreodată. Şi mi-am cântărit foarte bine această afirmaţie: tinerii din anii `80 nu se regăsesc defel în tinerii zilelor noastre. Acei tineri care am fost citeau, de voie, de nevoie, pentru că aşa se cădea. Acum nu le mai cere nimeni să facă asta: părinţii nu au timp iar profesorii lor nu au chef.
